Colaborare bebster.ro
Octombrie 12, 2011, 9:00 am
Filed under: Articole pentru parinti, Proiecte

In ultimile 2 luni am inceput o colaborare cu siteul dedicat tinerilor parinti:  bebster.ro

Asadar puteti gasi doua articole de parenting aici:

http://bebster.ro/articole/efectul-batailor-si-palmelor-asupra-copiilor

http://bebster.ro/articole/dezvoltarea-inteligentei-emotionale-la-copii-copil

Lectura placuta!

 



cum sa iti imbunatatesti inteligenta emotionala
Iunie 29, 2011, 3:25 pm
Filed under: Despre psihoterapie

Primul pas este sa iti identifici propriile sentimente, in loc sa etichetezi situatii sau persoane din jurul tau. Ar trebui sa folosim expresia ”Ma simt furios!” in loc de ”Asta este o situatie ridicola! Voi sunteti incapabili!”.

In al doilea rand, este foarte important sa cunoastem diferenta dintre un gand/ o judecata si un sentiment. In limbajul comun, cand exprimam un gand spunem „Ma simt ca si cum…” sau ”Simt ca…”, dar pentru sentimente spunem simplu ”Ma simt” si apoi adaugan un sentiment, un adjectiv ca: fericit, trist, dezgustat, furios, emotionat, speriat, mandru, etc.

Apoi, ar fi bine sa ne asumam mai mult responsabilitatea pentru sentimentele noastre. In loc sa spunem ”(Tu) Ma enervezi!”, putem sa spunem ”Sunt furios/enervat!”.

Dupa aceea, avem nevoie sa ne folosim sentimentele pentru a lua decizii. Intrebati-va ”Cum ma voi simti daca fac asta?”  sau ”Cum o sa ma simt daca nu fac asta?”.

O alta problema importanta este respectul. Trebuie sa respectam sentimentele altora. Ar trebuie sa ne punem intrebari de genul ”Cum se va simti persoana aceasta daca eu fac asta?”. Bineinteles ca nu este de ajuns doar sa respectam sentimentele celorlalti. Trebuie sa le aratam celorlalti ca ne pasa, si putem face asta folosind empatia si intelegerea. Deasemenea trebuie sa acceptam sentimentele celorlalti pentru ca sunt la fel de valide ca si ale noastre.

Este bine sa invatam sa ne folosim energia, sa invatam sa transformam furia in energie care ne ajuta sa actionam inspre binele nostru ca sa putem lua o decizie productiva/ satisfacatoare.

Dupa ce ne-am acomodat cu analiza si intelegerea propriilor sentimente, este bine sa incercam sa obtinem ceva pozitiv din ele. Intrebati-va ”Cum ma simt?” si ”Ce m-ar putea face sa ma simt mai bine?”.

Pentru a concluziona am sa fac doua recomandari: nu  criticati, nu sfatuiti, nu controlati, nu tineti predici altora; si incercati sa ii ascultati pe ceilalti cu empatie si intr-un mod non-judicativ. In acelasi timp evitati persoanele care fac asta cu voi.🙂



Rolul terapeutului
Mai 12, 2011, 11:11 am
Filed under: Despre psihoterapie

Daca ar fi sa fac o lista, din punctul meu de vedere, cel mai important si cu cel mai mare potential pentru vindecare este acceptarea neconditionata a clientului de catre terapeutul sau. Apoi ar fi lipsa judecatilor de valoare din partea terapeutului, ascultarea si facilitarea exprimarii gandurilor si sentimentelor clientului. Cred ca la final sunt interpretarile tarapeutice si tehnicile de interventie, care de prea multe ori sunt in prim-plan pentru unii terapeuti.

De curand am citit ”Ora de 50 de minute” scrisa de Robert Linder.  Citatul meu preferat este : ”Dupa dr. Suttie (rolul terapeutului) ‘din punct de vedere tehnic, nu este acela de doctor si nici chiar acela asemanator divinitatii, de parinte perfect. Este mai degraba acela de victima sacrificata, asupra careia se exercita toate urile, angoasele si neincrederile, acela de mediator, de catalizator- prin care psihicul alienat se reintegreaza in societate.”

De multe ori, clientii mei sunt constienti ca simptomul cu care au venit in terapie este doar o mica parte a problemei lor si multi se tem ca eu -terapeutul- am sa le „scormonesc prin cap” pana la cauzele simptomului – aceasta este o alta idee a cartii lui Linder pe care am identificat-o si la mine in cabinet.



Intelepciune din psihoterapie
Octombrie 26, 2010, 2:52 pm
Filed under: Despre psihoterapie
  • „Majoritatea oamenilor nu isi doresc cu adevarat liberetatea, deoarece libertatea implica responsabilitate, si majoritatea oamenilor sunt speriati de responsabilitate”- Sigmund Freud
  • Psihoterapia, ca si viata, este o calatorie, nu o destinatie. Procesul in sine este vindecator, chiar daca anumite teluri nu sunt atinse.
  • Asculta bine, asculta cu grija, asculta cu toata fiinta ta; asculta ceea ce se spune, ceea ce nu se spune, cum se spune, de ce se spune si cand se spune.
  • „Adevarul este rareori pur si niciodata simplu”- Oscar Wilde
  • Fii empatic! „Pune-te in pantofii clientului!”
  • „Tot ce ne irita la altii, ne poate face sa ne intelegem mai bine pe noi insine”- Carl Gustav Jung
  • „Intalnirea dintre doua personalitati, este ca intalnirea dintre doua substante chimice: daca exista o reactie, ambele sunt transformate.”- Carl Gustav Jung


Simptomul psihologic ca metafora
Octombrie 25, 2010, 5:11 pm
Filed under: Despre psihoterapie

Citind „Ghidul de supravietuire pentru practica terapeutica” a lui Sergio Rodriguez-Castillo am gasit un paragraf despre simptomul psihologic, care mi-a placut foarte mult si pe care l-am tradus mai jos.

„Simptomele psihologice sunt creatii artistice ale psihicului, o incercare magica de a altera o realitate insuportabila. Intotdeauna exista un motiv pentru orice face clientul. Imaginati-va simptoamele ca eforturi de dezvoltare. Fiecare simptom are un motiv, un sens, exista intelepciune in el. Un simptom este o solutie; intrebarea este : o solutie la ce? Care este scopul sau functia lui? Simptomele sunt simboluri care ne arata ceva. Acorda respect simptomului, de vreme ce el  ajuta clientul. Ce avantaje are clientul de pe urma simptomului? Incearca sa te concentrezi pe profunzimi nu pe ceea ce este la suprafata, dar nu ignora nici suprafata (care este ceea ce se vede oricum).”



impresiile participantilor la cursul online pentru parinti
Septembrie 8, 2010, 8:49 am
Filed under: Feed-backul parintilor

„Mi-a placut foarte mult cursul despre Rolul povestilor. Alaturi de joc, povestile fac viata copiilor mai frumoasa.”
„Si de aceasta data am gasit cursul interesant si util. Desi am timp limitat totusi am citit pe nerasuflate cursul. Imi place organizarea cursului, e concentrat, nu ia foarte mult timp si asigura usurinta in invatare.”
„Inca o data felicitari pentru cursuri, multumiri pentru clipele frumoase pe care le-ati daruit. Sper sa pastram legatura, iar daca mai am nelamuri pentru chestiuni din domeniul dumneavoastra sa va pot cere ajutorul.”

Andreea- mama si invatatoare

„Citind cursul dvs. m-am gandit ce clare erau lucrurile cand nu aveam copii si ce dificil de pus in aplicare mi se par acum in unele situatii cand suntem obositi, epuizati sau avem alte preocupari.”
„Apreciez sincer initiativa dvs. Va multumesc pentru timpul acordat.”

Cristina- mama

„Felicitari pentru initiativa! Cred ca e important pentru mamici sa aiba mai multa incredere in ele ca sa poata creste copii sanatosi d.p.d.v. emotional.”

Bianca- mama

„Mi-a facut placere sa citesc cursul despre Stima de sine. Trebuie sa recunosc ca pana acum nu am acordat o importanta deosebita acestui subiect.”

Roxana- mama



minciunile copiilor
Septembrie 4, 2010, 11:58 am
Filed under: Articole pentru parinti

Atunci cand copilul minte, trebuie sa tinem cont de varsta si stadiul lui de dezvoltare pentru a putea identifica motivatia din spatele minciunii.

Copiii sub varsta de 3 ani nu mint intentionat. Ei nu inteleg ceea ce vorbesc si astfel experimenteaza limba si noile cunostiinte acumulate despre lumea inconjuratoare. Ei pot totusi minti pentru a evita o pedeapsa, deoarece inteleg consecintele, dar codul lor moral inca nu este dezvoltat.

Copiii cu varste cuprinse intre 3 si 7 ani au probleme in stabilirea limitei dintre lumea reala si fantezie. La aceasta varsta ei pot avea prieteni de joaca imaginari, le plac povestile si jocurile imaginare. Cand trebuie sa relateze anumite intamplari, o fac cu sinceritate, chiar daca inlocuiesc cu imaginatia amanunte pe care le-au uitat. Minciunile lor sunt in marea majoritate povesti inventate de ei, nu minciuni intentionate.

In jurul varstei de 5 ani, copiii incep sa diferentieze imaginatia de real. De asemenea, ia nastere constiinta vinovatiei, in sensul ca nu vor sa isi dezamageasca parintii. Sunt dezamagiti si se simt afectati daca gresesc fata de adulti, iar minciuna apare ca o metoda de a evita pedepsele.

In jurul varstei de 6-7 ani copiii inteleg ce este minciuna dar totusi vor continua sa triseze daca este posibil. Desprinderea clara a realitatii de fantezie are loc pe la 7 – 8 ani si copilul incepe sa spuna adevarul. Motivele pentru care aleg minciuna au la baza dorinta de a evita o pedeapsa, o confruntare sau o parere in contradictoriu. Incep sa inteleaga ce inseamna minciunile de complezenta si reusesc chiar sa le foloseasca pentru a nu rani sentimentele cuiva. Este perioada in care cerintele parintilor, ale invatatoarei sau ale colegilor pot exercita presiune asupra copilului, iar acesta, pentru a le face fata, alege minciuna.

Copiii cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani inteleg atat ce este minciuna cat si latura morala negativa a acestui comportament. Totusi, copiii pot continua sa minta pentru a testa regulile si limitele impuse de adulti. Atunci cand va spune o minciuna, copilul va avea motive pentru a o face. La aceasta varsta regulile sunt foarte importante, astfel incat trisatul devine mai putin important.

In adolescenta, perceptia minciunii se schimba. Asta nu inseamna ca o minciuna venita din partea adolescentilor este intotdeauna un motiv de ingrijorare. De obicei, acestia mint pentru a castiga sau a-si proteja intimitatea si viata personala. Minciunile pot servi drept scop pentru a castiga ceva sau pentru a evita pedepse sau responsabilitati.