Colaborare bebster.ro
Octombrie 12, 2011, 9:00 am
Filed under: Articole pentru parinti, Proiecte

In ultimile 2 luni am inceput o colaborare cu siteul dedicat tinerilor parinti:  bebster.ro

Asadar puteti gasi doua articole de parenting aici:

http://bebster.ro/articole/efectul-batailor-si-palmelor-asupra-copiilor

http://bebster.ro/articole/dezvoltarea-inteligentei-emotionale-la-copii-copil

Lectura placuta!

 

Anunțuri


minciunile copiilor
Septembrie 4, 2010, 11:58 am
Filed under: Articole pentru parinti

Atunci cand copilul minte, trebuie sa tinem cont de varsta si stadiul lui de dezvoltare pentru a putea identifica motivatia din spatele minciunii.

Copiii sub varsta de 3 ani nu mint intentionat. Ei nu inteleg ceea ce vorbesc si astfel experimenteaza limba si noile cunostiinte acumulate despre lumea inconjuratoare. Ei pot totusi minti pentru a evita o pedeapsa, deoarece inteleg consecintele, dar codul lor moral inca nu este dezvoltat.

Copiii cu varste cuprinse intre 3 si 7 ani au probleme in stabilirea limitei dintre lumea reala si fantezie. La aceasta varsta ei pot avea prieteni de joaca imaginari, le plac povestile si jocurile imaginare. Cand trebuie sa relateze anumite intamplari, o fac cu sinceritate, chiar daca inlocuiesc cu imaginatia amanunte pe care le-au uitat. Minciunile lor sunt in marea majoritate povesti inventate de ei, nu minciuni intentionate.

In jurul varstei de 5 ani, copiii incep sa diferentieze imaginatia de real. De asemenea, ia nastere constiinta vinovatiei, in sensul ca nu vor sa isi dezamageasca parintii. Sunt dezamagiti si se simt afectati daca gresesc fata de adulti, iar minciuna apare ca o metoda de a evita pedepsele.

In jurul varstei de 6-7 ani copiii inteleg ce este minciuna dar totusi vor continua sa triseze daca este posibil. Desprinderea clara a realitatii de fantezie are loc pe la 7 – 8 ani si copilul incepe sa spuna adevarul. Motivele pentru care aleg minciuna au la baza dorinta de a evita o pedeapsa, o confruntare sau o parere in contradictoriu. Incep sa inteleaga ce inseamna minciunile de complezenta si reusesc chiar sa le foloseasca pentru a nu rani sentimentele cuiva. Este perioada in care cerintele parintilor, ale invatatoarei sau ale colegilor pot exercita presiune asupra copilului, iar acesta, pentru a le face fata, alege minciuna.

Copiii cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani inteleg atat ce este minciuna cat si latura morala negativa a acestui comportament. Totusi, copiii pot continua sa minta pentru a testa regulile si limitele impuse de adulti. Atunci cand va spune o minciuna, copilul va avea motive pentru a o face. La aceasta varsta regulile sunt foarte importante, astfel incat trisatul devine mai putin important.

In adolescenta, perceptia minciunii se schimba. Asta nu inseamna ca o minciuna venita din partea adolescentilor este intotdeauna un motiv de ingrijorare. De obicei, acestia mint pentru a castiga sau a-si proteja intimitatea si viata personala. Minciunile pot servi drept scop pentru a castiga ceva sau pentru a evita pedepse sau responsabilitati.



talentul- innascut sau dobandit cu efort?
August 6, 2010, 10:53 am
Filed under: Articole pentru parinti

La Cursurile pentru Parinti, eu ii incurajez pe acestia sa isi duca copiii la tot felul de activitati, mai mult sau mai putin, artistice.

De ce? Pentru ca in perioada copilariei se pot descoperi talentele, dar mai ales pentru ca acum copilul trebuie sa ia contact cu cat mai multe feluri de activitati.  Copilaria este perioada cea mai buna de invatare si dezvoltare. E mult mai greu sa inveti sa inoti, sa te dai cu bicicleta sau sa dansezi ca adult, daca nu ai facut asta din copilarie.

Asadar chiar daca nu descoperim nici un talent anume al copilului, toate aceste activitati ajuta la dezvoltarea lui multilaterala. Si cum tot ce este in exces face rau, nu exagerati cu activitatile extracurriculare: 2-3 pe saptamana sunt de ajuns.

Dar sa revenim la talent. De multe ori scopul parintilor atunci cand isi duc copiii la tot felul de activitati extra, este acela de a le descoperi talentul. Exista acest mit, cum ca toti am avea un talent anume, doar ca trebuie sa il descoperim. Si suntem cumva dezamagiti atunci cand, copilul nostru este mediu la toate, nu straluceste la desen, nici la dans,nici la o limba straina, si atunci mai incercam, si mai adaugam o activitate, doar doar… Nu facem decat sa extenuam si sa demoralizam copilul cu asteptarile noastre.

Adevarul este ca NU TOATA LUMEA ARE UN TALENT. Talentul este innascut, si daca nu este exersat si dezvoltat se „atrofiaza”. De aceea este bine sa il descoperim si sa muncim la el, dar vom face asta acolo unde el exista.

Si daca totusi nu avem talent, dar suntem pasionati de o anume activitate, putem sa devenim buni prin mult exercitiu si efort, si vom face asta doar daca exista pasiune.



Rolul psihologic al povestilor
Iulie 1, 2010, 8:26 am
Filed under: Articole pentru parinti

Desi au fost create pentru a ne distra, povestile si basmele sunt un mijloc de a constientiza conflictele psihologice si ii ajuta pe copii sa se confrunte cu ele. Basmele au intelesuri ascunse in spatele povestilor. Ele reflecta evenimentele ce se petrec in lumea interioara a copilului, astfel au puterea de a-i ajuta pe copii sa faca fata conflictelor interioare cu care se confrunta in procesul de crestere.

Multe din cele petrecute intr-un basm reflecta bataliile pe care copiii le poarta impotriva fortelor din Sine care impiedica abilitatea lor de a stabili si mentine relatii semnificative. Copiii sunt preocupati sa le faca placere parintilor, sa isi faca prieteni si sa se descurce la scoala. Ei isi fac griji in privinta statutului lor in familie si a faptului daca sunt iubiti la fel de mult ca si fratii lor. Se intreaba daca ceva din ceea ce ar spune sau face i-ar putea determina pe parinti sa-i abandoneze. Basmele ii ajuta pe copii sa faca fata conflictelor psihice, proiectandu-le propriile lupte interne dintre bine si rau asupra bataliilor puse in scena de personajele din povesti. Mica sirena, Cenusareasa, Vrejul de fasole, Pinocchio sunt povesti in care se interpreteaza pe o scenă lipsita de pericole dorinta senzuala, invidia, avaritia si lenea, permitandu-le copiilor sa se confrunte cu propriile lor “pacate”.

De exemplu regina cea rea din Alba-ca-Zapada este incarnarea narcisismului, iar tanara printesa, cu care se identifica cititorii, partile din Sinele copilului care se lupta sa invinga aceasta tendinta. Infrangerea reginei reprezinta un triumf al fortelor pozitive din Sine asupra vanitatii.

In Cenusareasa (versiunea fratilor Grimm) este vorba despre invidie, iar copiii care provin dintr-o fammilie unde exista o rivalitate intensa intre frati pot fi atrasi de aceasta poveste.  Invidia apare ca o dinamica vizibila: este vorba despre invidia mamei vitrege fata de statutul initial al Cenusaresei in familie, cat si despre invidia Cenusaresei pentru privilegiile uzurpate de surorile ei vitrege. Invidia este privita in fata si explorata, iar apoi este condamnata si distrusa, astfel rezolvandu-se si conflictul interior al copilului (imi iubesc fratii si in acelasi timp ii invidiez).

Povestile trateaza teme din realitate: conflictul parinti-copii (ex. Fat Frumos, copilul care se simte neinteles de catre parinti), dificultatea alegerii unui scop in viata (ex. Harap Alb), confruntarea cu obstacole care stau in calea atingerii scopului (ex. probele la care sunt supusi eroii), depasirea obstacolelor si implinirea destinului (ex. casatoria lui Fat Frumos cu fiica imparatului Rosu) etc.

De obicei in basme si povesti exista o vrajitoare rea sau o forta negativa, care este o amenintare pentru erou sau eroina, iar rolul ei este sa amplifice defectele interioare si slabiciunile cititorului. De la un basm la altul vrajitoarea intruchipeaza aspectele nesanatoase ale Sinelui cu care se lupta toti copiii.



Stiati ca ordinea nasterii influenteaza personalitatea?
Mai 19, 2010, 11:29 am
Filed under: Articole pentru parinti

Pentru a-si asigura un loc in familie, fratii folosesc tot felul de strategii, intrand in competitie unul cu celalalt in copilariei. Pe parcursul vietii aceste strategii folosite devin componente ale personalitatii. Adica: daca toata viata ta de copil te-ai folosit de putere si autoritate pentru ca erai cel mai mare dintre frati, atunci aceasta autoritate va deveni pentru tine ca adult o caracteristica definitorie.

Frank Sulloway a abordat acest subiect pe larg in cartea sa „Born to rebel” („Nascut rebel”), iarAnda Pacurar a facut o lista cu caracteristicile personalitatii in functie de ordinea nasterii:

Primul nascut
• obtine performante
• se bucura de succes academic
• manifesta o motivatie inalta si nevoia de a obtine recunoastere
• este popular
• este mai matur decat cei de varsta lui
• este conservator fata de situatii noi
• este diplomat cu figurile autoritare (parinti, profesori)
• se arata interesat de opinia celorlalti
• se impune ca lider
• manifesta stima de sine ridicata
• este autodisciplinat
• este vulnerabil la stres
• este competent si de incredere
• se remarca in functii de conducere (in cazul femeilor)
• are cele mai multe cosmaruri (cauta mereu solutii, chiar si in somn)
• este narcisist
• este elitist
• este responsabil

Copilul mijlociu
• stie sa se poarte si cu cei mai mici, si cu cei mai mari decat el
• este sociabil
• poate avea sentimentul ca nu apartine familiei, atentia parintilor este captata mai mult de primul nascut si de mezin
• are succes in jocul de echipa, stie cum sa-i sudeze intre ei pe membrii echipei
• relationeaza bine cu primii nascuti si mezinii
• isi alege alte domenii de interes, pasiuni decat cele selectate de primul nascut
• este atent la nedreptate, nu o tolereaza, se erijeaza in aparator al corectitudinii
• este un bun mediator, functioneaza ca liant intre oameni
• crede ca efortul lui nu este apreciat corect pentru ca parintii observa mai mult ce face cel mai mare sau cel mai mic

Mezinul
• este empatic
• este popular
• este talentat la scris, poate fi scriitor
• ii plac activitatile care presupun interactiune sociala (sporturi d echipa, profesii in care trebuie sa lucreze cu oamenii)
• are cea mai ridicata stima de sine
• este rasfatat
• este creativ
• este prietenos



Problema somnului la copii
Mai 4, 2010, 1:06 pm
Filed under: Articole pentru parinti

Da, somnul copiilor chiar este o problema cu care se confrunta multi parintii. Adica: copiii ori nu dorm singuri (foarte multi), ori nu adorm singuri, ori se trezesc noaptea.

Aceasta problema a fost abordata de multi specialisti, cei mai cunoscuti fiind Richard Ferber, Elizabeth Pantley, William Sears si Tracy Hogg, fiecare venind cu o metoda proprie pentru rezolvarea acesteia. Bineinteles fiecare metoda are avantaje si dezavantaje, lucruri bune si lucruri mai putin bune, dar cel mai important cand alegi o metoda este sa se potriveasca familiei tale.

Eu am retinut niste lucruri importante despre cum putem rezolva problemele de somn:

  1. Trebuie sa incepi sa lucrezi cu copilul tau cat mai devreme in aceasta privinta, astfel incat sa nu isi creeze obisnuinte nepotrivite
  2. Este important sa aveti o rutina de culcare, menita sa asigure trecerea de la agitatia zilei la somn si reducerea stimularii: baie, masaj, cititul unei carti, trasul draperiilor, muzica in surdina, leganat, hranit, crearea unei atmosfere prielnice somnului- intuneric, liniste etc.
  3. Este mai bine sa raspundeti nevoilor copilului, sa tineti cont ca fiecare copil e diferit, chiar si atunci cand sunt frati, sa nu lasati copilul sa planga pana cand adoarme frustrat
  4. Parintii ar trebui sa incerce sa transforme somnul intr-o experienta cat mai placuta pentru copil
  5. Majoritatea bebelusilor au nevoie sa fie invatati cum sa adoarma si ajutati sa-si formeze un program de odihna (in sensul de rutina previzibila, nu de program strict, pe ore)
  6. Copiii prea obositi devin agitati si e mai greu sa ii adormi, asadar se recomanda evitarea supra-oboselii, respectarea orelor de somn si a rutinei de dinainte de culcare
  7. Se recomanda evitatea alimentelor care contin cacao, cofeina, zahar in exces deoarece acestea sunt un BUM de energie pentru copil
  8. Este bine sa se evite momentele in care incercam cu disperare sa facem copilul sa adoarma leganandu-l, purtandu-l in brate, mangaindu-l sau cantandu-i la nesfarsit, il facem sa fie dependent de noi si il impiedicam sa caute singur modalitati de a se linisti
  9. Pentru a invata sa adoarma singur, copilul trebuie pus in patul lui nu atunci cand doarme deja, ci cand incepe sa ii fie somn
  10. Pentru a evita asociatiile prea puternice cu o anumita actiune (leganat, mangaiat, citit, masaj, etc), se recomanda alternarea tehnicilor si a parintelui care le aplica


Copilul tau are un prieten imaginar?
Aprilie 13, 2010, 2:53 pm
Filed under: Articole pentru parinti

Pana la varsta de sase ani copilul invata sa faca diferenta intre fantezie si realitate. Multa vreme fantezia si realitatea se intrepatrund in mintea copilului. Dovada este credinta in Zana Maseluta, Mos Craciun, Iepuras si altii in care am crezut cu totii cand am fost copii.

Cercetarile in domeniu spun ca intre 25% si 65% dintre copii au prieteni imaginari. De multe ori acest prieten imaginar (sau prieteni imaginari) apare in situatiile in care copilul se simte in dificultate: este stresat, este neglijat, se simte neinteles, este singur etc, iar prietenul imaginar este sprijinul lui in rezolvarea problemei.

Existenta unui prieten imaginar nu trebuie sa ii sperie pe parinti, deoarece aceasta prietenie poate stimula limbajul, imaginatia si creativitatea copilului. De obicei in jurul varstei de 6-7 ani sau odata cu inceperea scolii acesti prieteni sunt inlocuiti cu prietenii adevarati sau pur si simplu dispar, atentia copilului fiind ocupata cu alte lucruri. Atitudinea parintilor fata de prietenul imaginar al copilului nu trebuie sa fie una ostila ci de intelegere a nevoilor copilului care au condus la aparitia lui.

Exista chiar un serial de desene animate pe tema prietenilor imaginari: Casa Foster pentru prieteni imaginari este un serial de desene animate, castigator al premiului Emmy, creat si produs de studiourile Cartoon Network. Serialul prezinta viata de zi cu zi a lui Mac, un baiat de 8 ani şi Bloo, prietenul lui imaginar care locuieste in casa doamnei Foster. In casa doamnei Foster orice prieten imaginar a carui stapan nu il mai doreste este primit, i se ofera un loc in casa si este dat spre adoptie. Toti prietenii imaginari, in afară de domnul Herriman. Pentru ca Bloo sa nu fie dat si el spre adoptie, Mac trebuie sa il viziteze in fiecare zi. http://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_Foster_pentru_prieteni_imaginari