cum sa iti imbunatatesti inteligenta emotionala
Iunie 29, 2011, 3:25 pm
Filed under: Despre psihoterapie

Primul pas este sa iti identifici propriile sentimente, in loc sa etichetezi situatii sau persoane din jurul tau. Ar trebui sa folosim expresia ”Ma simt furios!” in loc de ”Asta este o situatie ridicola! Voi sunteti incapabili!”.

In al doilea rand, este foarte important sa cunoastem diferenta dintre un gand/ o judecata si un sentiment. In limbajul comun, cand exprimam un gand spunem „Ma simt ca si cum…” sau ”Simt ca…”, dar pentru sentimente spunem simplu ”Ma simt” si apoi adaugan un sentiment, un adjectiv ca: fericit, trist, dezgustat, furios, emotionat, speriat, mandru, etc.

Apoi, ar fi bine sa ne asumam mai mult responsabilitatea pentru sentimentele noastre. In loc sa spunem ”(Tu) Ma enervezi!”, putem sa spunem ”Sunt furios/enervat!”.

Dupa aceea, avem nevoie sa ne folosim sentimentele pentru a lua decizii. Intrebati-va ”Cum ma voi simti daca fac asta?”  sau ”Cum o sa ma simt daca nu fac asta?”.

O alta problema importanta este respectul. Trebuie sa respectam sentimentele altora. Ar trebuie sa ne punem intrebari de genul ”Cum se va simti persoana aceasta daca eu fac asta?”. Bineinteles ca nu este de ajuns doar sa respectam sentimentele celorlalti. Trebuie sa le aratam celorlalti ca ne pasa, si putem face asta folosind empatia si intelegerea. Deasemenea trebuie sa acceptam sentimentele celorlalti pentru ca sunt la fel de valide ca si ale noastre.

Este bine sa invatam sa ne folosim energia, sa invatam sa transformam furia in energie care ne ajuta sa actionam inspre binele nostru ca sa putem lua o decizie productiva/ satisfacatoare.

Dupa ce ne-am acomodat cu analiza si intelegerea propriilor sentimente, este bine sa incercam sa obtinem ceva pozitiv din ele. Intrebati-va ”Cum ma simt?” si ”Ce m-ar putea face sa ma simt mai bine?”.

Pentru a concluziona am sa fac doua recomandari: nu  criticati, nu sfatuiti, nu controlati, nu tineti predici altora; si incercati sa ii ascultati pe ceilalti cu empatie si intr-un mod non-judicativ. In acelasi timp evitati persoanele care fac asta cu voi. 🙂



Rolul terapeutului
Mai 12, 2011, 11:11 am
Filed under: Despre psihoterapie

Daca ar fi sa fac o lista, din punctul meu de vedere, cel mai important si cu cel mai mare potential pentru vindecare este acceptarea neconditionata a clientului de catre terapeutul sau. Apoi ar fi lipsa judecatilor de valoare din partea terapeutului, ascultarea si facilitarea exprimarii gandurilor si sentimentelor clientului. Cred ca la final sunt interpretarile tarapeutice si tehnicile de interventie, care de prea multe ori sunt in prim-plan pentru unii terapeuti.

De curand am citit ”Ora de 50 de minute” scrisa de Robert Linder.  Citatul meu preferat este : ”Dupa dr. Suttie (rolul terapeutului) ‘din punct de vedere tehnic, nu este acela de doctor si nici chiar acela asemanator divinitatii, de parinte perfect. Este mai degraba acela de victima sacrificata, asupra careia se exercita toate urile, angoasele si neincrederile, acela de mediator, de catalizator- prin care psihicul alienat se reintegreaza in societate.”

De multe ori, clientii mei sunt constienti ca simptomul cu care au venit in terapie este doar o mica parte a problemei lor si multi se tem ca eu -terapeutul- am sa le „scormonesc prin cap” pana la cauzele simptomului – aceasta este o alta idee a cartii lui Linder pe care am identificat-o si la mine in cabinet.



Intelepciune din psihoterapie
Octombrie 26, 2010, 2:52 pm
Filed under: Despre psihoterapie
  • „Majoritatea oamenilor nu isi doresc cu adevarat liberetatea, deoarece libertatea implica responsabilitate, si majoritatea oamenilor sunt speriati de responsabilitate”- Sigmund Freud
  • Psihoterapia, ca si viata, este o calatorie, nu o destinatie. Procesul in sine este vindecator, chiar daca anumite teluri nu sunt atinse.
  • Asculta bine, asculta cu grija, asculta cu toata fiinta ta; asculta ceea ce se spune, ceea ce nu se spune, cum se spune, de ce se spune si cand se spune.
  • „Adevarul este rareori pur si niciodata simplu”- Oscar Wilde
  • Fii empatic! „Pune-te in pantofii clientului!”
  • „Tot ce ne irita la altii, ne poate face sa ne intelegem mai bine pe noi insine”- Carl Gustav Jung
  • „Intalnirea dintre doua personalitati, este ca intalnirea dintre doua substante chimice: daca exista o reactie, ambele sunt transformate.”- Carl Gustav Jung


Simptomul psihologic ca metafora
Octombrie 25, 2010, 5:11 pm
Filed under: Despre psihoterapie

Citind „Ghidul de supravietuire pentru practica terapeutica” a lui Sergio Rodriguez-Castillo am gasit un paragraf despre simptomul psihologic, care mi-a placut foarte mult si pe care l-am tradus mai jos.

„Simptomele psihologice sunt creatii artistice ale psihicului, o incercare magica de a altera o realitate insuportabila. Intotdeauna exista un motiv pentru orice face clientul. Imaginati-va simptoamele ca eforturi de dezvoltare. Fiecare simptom are un motiv, un sens, exista intelepciune in el. Un simptom este o solutie; intrebarea este : o solutie la ce? Care este scopul sau functia lui? Simptomele sunt simboluri care ne arata ceva. Acorda respect simptomului, de vreme ce el  ajuta clientul. Ce avantaje are clientul de pe urma simptomului? Incearca sa te concentrezi pe profunzimi nu pe ceea ce este la suprafata, dar nu ignora nici suprafata (care este ceea ce se vede oricum).”



relatia terapeut-client in psihoterapie
August 10, 2010, 1:56 pm
Filed under: Despre psihoterapie

Relatia dintre terapeut si client este o tema de actualitate in psihoterapie. Sunt studii care arata ca relatia terapeutica are o influenta de peste 50% asupra rezultatelor psihoterapiei, celelalte lucruri care contribuie fiind: metoda si tehnicile, personalitatea terapeutului si personalitatea clientului.

De aceea primele sedinte de terapie se concentreaza, pe langa anamneza, pe construirea unei bune relatii terapeutice. Ma refer la incredere, securitate si speranta. Formarea ca psihoterapeut presupune mult efort de pregatire si autocunoastere cu scopul imbunatatirii abilitatilor de relationare.

Totusi, dese ori clientii se asteapta sa obtina rezultate in primele 2-3 sedinte de terapie. De aceea este bine ca terapeutul  sa explice ca psihoterapia nu are eficienta daca clientul nu depune efort  pentru rezolvarea dificultatilor sale, si ca durata minima a unei „cure” de psihoterapie este de 2-3 luni.

Cu toate ca relatia terapeutica a evoluat de la Freud pana in prezent, s-a pastrat totusi ideea conform careia intre psihoterapeut si client nu trebuie sa existe relatii duale, adica cei doi nu trebuie sa fie implicati in nici un alt tip de relatie decat cea psihoterapeutica. Sunt excluse relatiile de prietenie, de business/de serviciu, de troc, de familie, etc. in terapie.

Dar, ce se intampla intre cei doi in terapie? In prezent majoritatea scolilor de psihoterapie folosesc conversatia (dialogul) ca metoda, dar exista si terapii care folosesc si alte metode, cum ar fi: arta (pictura/teatru/dans/muzica), exercitiile corporale sau de respiratie, hipnoza, jocul, povestile etc. Apoi fiecare scoala dispune de tehnici proprii.



Psihoterapia sistemica
Iulie 23, 2010, 11:00 am
Filed under: Despre psihoterapie

Daca celelalte forme de psihoterapie se ocupa de individ, psihoterapia sistemica se ocupa de relatiile dintre indivizi, de obicei de relatia de cuplu sau de ralatiile de familie.

Teoria sistemica spune ca familia sau cuplul sunt un sistem, ceea ce inseamna ca daca la un membru al sistemului (cuplu/familie) se produce o schimbarea, aceasta ii va afecta pe toti ceilalti membri ai sistemului,  si se va reflecta asupra relatiilor dintre acestia.

Plecam de la premisa ca nu exista cuplu sau familie perfecta sau normala, ci doar cuplu sau familie functionala.  Cuplul si familiile apeleaza la psihoterapie atunci cand relatiile lor devin disfunctionale, relatiile dintre ei  „se impotmolesc”. Participantii la psihoterapie sunt invitati de psihoterapeut sa isi exploreze propriile roluri in problema familiala sau de cuplu. Terapia este astfel o oportunitate de a invata mai multe despre ei si despre relatiile dintre ei.

Psihoterapeutul sistemic este atent la proces si la structura familiala, adica la tiparele reactiilor emotionale si la ierarhia, aliantele si coalitiile existente intr-o familie sau cuplu, mai putin la detaliile de discutie. Scopul psihoterapiei sistemice este sa schimbe aceste tipare, inlocuindu-le cu unele functionale pentru cuplu sau familia respectiva. Cei care propun noile comportamente functionale sunt clienti, nu terapeutii.

Cateva dintre metodele pe care le folosesc eu, ca psihoterapeut sistemic sunt: genogramele (scheme care contin membrii familiei pe mai multe generatii si relatiile dintre acestia), intrebarile despre procesele emotionale si rolul fiecaruia in ele (scopul fiind atenuarea emotiei negative si cresterea obiectivitatii), pozitia-Eu (imi incurajez clientii sa vorbeasca despre ce simt ei, nu despre ce fac altii).

Durata „curei de terapie” este de minim 3-4 luni si maxim 18 luni. Pentru obtinerea unor rezultate bune recomand o cura de 6-12 luni.



Ce este psihoterapia
Iulie 22, 2010, 6:50 pm
Filed under: Despre psihoterapie

Etimologic, psihoterapie inseamna vindecarea/ingrijirea sufletului/psihicului uman. As putea spune ca este un tratament pentru psihic.

Participantii sunt psihoterapeutul si clientul sau clientii sai (cuplu/familie).

Psihoterapia are un caracter structurat: exista intalniri  de obicei saptamanale, care dureaza de obicei 50 de minute, pe o perioada de timp intre 2 luni si cativa ani, exista niste reguli stabilite intre client si terapeut, iar metoda de tratament este de obicei conversatia.

Partea mai putin structurata este ceea ce se intampla pe durata sedintei de psihoterapie; aceasta depinde de forma de psihoterapie, de persoana pshihoterapeutului si de client/clienti.

Cel mai des oamenii apeleaza la psihoterapie atunci cand se afla in fata unui conflict psihic interior sau atunci cand au dificultati in relatiile cu ceilalti.

Responsabilitatea clientului este sa isi propuna un obiectiv sau niste obiective pentru psihoterapie si sa fie dispus sa schimbe ceva la el pentru a atinge obietivele pe care si le-a propus.

Responsabilitatea psihoterapeutului este sa isi foloseasca toate cunostiintele, metodele si tehnicile in scopul atingerii obiectivelor clientului.