relatia terapeut-client in psihoterapie
August 10, 2010, 1:56 pm
Filed under: Despre psihoterapie

Relatia dintre terapeut si client este o tema de actualitate in psihoterapie. Sunt studii care arata ca relatia terapeutica are o influenta de peste 50% asupra rezultatelor psihoterapiei, celelalte lucruri care contribuie fiind: metoda si tehnicile, personalitatea terapeutului si personalitatea clientului.

De aceea primele sedinte de terapie se concentreaza, pe langa anamneza, pe construirea unei bune relatii terapeutice. Ma refer la incredere, securitate si speranta. Formarea ca psihoterapeut presupune mult efort de pregatire si autocunoastere cu scopul imbunatatirii abilitatilor de relationare.

Totusi, dese ori clientii se asteapta sa obtina rezultate in primele 2-3 sedinte de terapie. De aceea este bine ca terapeutul  sa explice ca psihoterapia nu are eficienta daca clientul nu depune efort  pentru rezolvarea dificultatilor sale, si ca durata minima a unei „cure” de psihoterapie este de 2-3 luni.

Cu toate ca relatia terapeutica a evoluat de la Freud pana in prezent, s-a pastrat totusi ideea conform careia intre psihoterapeut si client nu trebuie sa existe relatii duale, adica cei doi nu trebuie sa fie implicati in nici un alt tip de relatie decat cea psihoterapeutica. Sunt excluse relatiile de prietenie, de business/de serviciu, de troc, de familie, etc. in terapie.

Dar, ce se intampla intre cei doi in terapie? In prezent majoritatea scolilor de psihoterapie folosesc conversatia (dialogul) ca metoda, dar exista si terapii care folosesc si alte metode, cum ar fi: arta (pictura/teatru/dans/muzica), exercitiile corporale sau de respiratie, hipnoza, jocul, povestile etc. Apoi fiecare scoala dispune de tehnici proprii.

Anunțuri


talentul- innascut sau dobandit cu efort?
August 6, 2010, 10:53 am
Filed under: Articole pentru parinti

La Cursurile pentru Parinti, eu ii incurajez pe acestia sa isi duca copiii la tot felul de activitati, mai mult sau mai putin, artistice.

De ce? Pentru ca in perioada copilariei se pot descoperi talentele, dar mai ales pentru ca acum copilul trebuie sa ia contact cu cat mai multe feluri de activitati.  Copilaria este perioada cea mai buna de invatare si dezvoltare. E mult mai greu sa inveti sa inoti, sa te dai cu bicicleta sau sa dansezi ca adult, daca nu ai facut asta din copilarie.

Asadar chiar daca nu descoperim nici un talent anume al copilului, toate aceste activitati ajuta la dezvoltarea lui multilaterala. Si cum tot ce este in exces face rau, nu exagerati cu activitatile extracurriculare: 2-3 pe saptamana sunt de ajuns.

Dar sa revenim la talent. De multe ori scopul parintilor atunci cand isi duc copiii la tot felul de activitati extra, este acela de a le descoperi talentul. Exista acest mit, cum ca toti am avea un talent anume, doar ca trebuie sa il descoperim. Si suntem cumva dezamagiti atunci cand, copilul nostru este mediu la toate, nu straluceste la desen, nici la dans,nici la o limba straina, si atunci mai incercam, si mai adaugam o activitate, doar doar… Nu facem decat sa extenuam si sa demoralizam copilul cu asteptarile noastre.

Adevarul este ca NU TOATA LUMEA ARE UN TALENT. Talentul este innascut, si daca nu este exersat si dezvoltat se „atrofiaza”. De aceea este bine sa il descoperim si sa muncim la el, dar vom face asta acolo unde el exista.

Si daca totusi nu avem talent, dar suntem pasionati de o anume activitate, putem sa devenim buni prin mult exercitiu si efort, si vom face asta doar daca exista pasiune.



Psihoterapia sistemica
Iulie 23, 2010, 11:00 am
Filed under: Despre psihoterapie

Daca celelalte forme de psihoterapie se ocupa de individ, psihoterapia sistemica se ocupa de relatiile dintre indivizi, de obicei de relatia de cuplu sau de ralatiile de familie.

Teoria sistemica spune ca familia sau cuplul sunt un sistem, ceea ce inseamna ca daca la un membru al sistemului (cuplu/familie) se produce o schimbarea, aceasta ii va afecta pe toti ceilalti membri ai sistemului,  si se va reflecta asupra relatiilor dintre acestia.

Plecam de la premisa ca nu exista cuplu sau familie perfecta sau normala, ci doar cuplu sau familie functionala.  Cuplul si familiile apeleaza la psihoterapie atunci cand relatiile lor devin disfunctionale, relatiile dintre ei  „se impotmolesc”. Participantii la psihoterapie sunt invitati de psihoterapeut sa isi exploreze propriile roluri in problema familiala sau de cuplu. Terapia este astfel o oportunitate de a invata mai multe despre ei si despre relatiile dintre ei.

Psihoterapeutul sistemic este atent la proces si la structura familiala, adica la tiparele reactiilor emotionale si la ierarhia, aliantele si coalitiile existente intr-o familie sau cuplu, mai putin la detaliile de discutie. Scopul psihoterapiei sistemice este sa schimbe aceste tipare, inlocuindu-le cu unele functionale pentru cuplu sau familia respectiva. Cei care propun noile comportamente functionale sunt clienti, nu terapeutii.

Cateva dintre metodele pe care le folosesc eu, ca psihoterapeut sistemic sunt: genogramele (scheme care contin membrii familiei pe mai multe generatii si relatiile dintre acestia), intrebarile despre procesele emotionale si rolul fiecaruia in ele (scopul fiind atenuarea emotiei negative si cresterea obiectivitatii), pozitia-Eu (imi incurajez clientii sa vorbeasca despre ce simt ei, nu despre ce fac altii).

Durata „curei de terapie” este de minim 3-4 luni si maxim 18 luni. Pentru obtinerea unor rezultate bune recomand o cura de 6-12 luni.



Ce este psihoterapia
Iulie 22, 2010, 6:50 pm
Filed under: Despre psihoterapie

Etimologic, psihoterapie inseamna vindecarea/ingrijirea sufletului/psihicului uman. As putea spune ca este un tratament pentru psihic.

Participantii sunt psihoterapeutul si clientul sau clientii sai (cuplu/familie).

Psihoterapia are un caracter structurat: exista intalniri  de obicei saptamanale, care dureaza de obicei 50 de minute, pe o perioada de timp intre 2 luni si cativa ani, exista niste reguli stabilite intre client si terapeut, iar metoda de tratament este de obicei conversatia.

Partea mai putin structurata este ceea ce se intampla pe durata sedintei de psihoterapie; aceasta depinde de forma de psihoterapie, de persoana pshihoterapeutului si de client/clienti.

Cel mai des oamenii apeleaza la psihoterapie atunci cand se afla in fata unui conflict psihic interior sau atunci cand au dificultati in relatiile cu ceilalti.

Responsabilitatea clientului este sa isi propuna un obiectiv sau niste obiective pentru psihoterapie si sa fie dispus sa schimbe ceva la el pentru a atinge obietivele pe care si le-a propus.

Responsabilitatea psihoterapeutului este sa isi foloseasca toate cunostiintele, metodele si tehnicile in scopul atingerii obiectivelor clientului.



Rolul psihologic al povestilor
Iulie 1, 2010, 8:26 am
Filed under: Articole pentru parinti

Desi au fost create pentru a ne distra, povestile si basmele sunt un mijloc de a constientiza conflictele psihologice si ii ajuta pe copii sa se confrunte cu ele. Basmele au intelesuri ascunse in spatele povestilor. Ele reflecta evenimentele ce se petrec in lumea interioara a copilului, astfel au puterea de a-i ajuta pe copii sa faca fata conflictelor interioare cu care se confrunta in procesul de crestere.

Multe din cele petrecute intr-un basm reflecta bataliile pe care copiii le poarta impotriva fortelor din Sine care impiedica abilitatea lor de a stabili si mentine relatii semnificative. Copiii sunt preocupati sa le faca placere parintilor, sa isi faca prieteni si sa se descurce la scoala. Ei isi fac griji in privinta statutului lor in familie si a faptului daca sunt iubiti la fel de mult ca si fratii lor. Se intreaba daca ceva din ceea ce ar spune sau face i-ar putea determina pe parinti sa-i abandoneze. Basmele ii ajuta pe copii sa faca fata conflictelor psihice, proiectandu-le propriile lupte interne dintre bine si rau asupra bataliilor puse in scena de personajele din povesti. Mica sirena, Cenusareasa, Vrejul de fasole, Pinocchio sunt povesti in care se interpreteaza pe o scenă lipsita de pericole dorinta senzuala, invidia, avaritia si lenea, permitandu-le copiilor sa se confrunte cu propriile lor “pacate”.

De exemplu regina cea rea din Alba-ca-Zapada este incarnarea narcisismului, iar tanara printesa, cu care se identifica cititorii, partile din Sinele copilului care se lupta sa invinga aceasta tendinta. Infrangerea reginei reprezinta un triumf al fortelor pozitive din Sine asupra vanitatii.

In Cenusareasa (versiunea fratilor Grimm) este vorba despre invidie, iar copiii care provin dintr-o fammilie unde exista o rivalitate intensa intre frati pot fi atrasi de aceasta poveste.  Invidia apare ca o dinamica vizibila: este vorba despre invidia mamei vitrege fata de statutul initial al Cenusaresei in familie, cat si despre invidia Cenusaresei pentru privilegiile uzurpate de surorile ei vitrege. Invidia este privita in fata si explorata, iar apoi este condamnata si distrusa, astfel rezolvandu-se si conflictul interior al copilului (imi iubesc fratii si in acelasi timp ii invidiez).

Povestile trateaza teme din realitate: conflictul parinti-copii (ex. Fat Frumos, copilul care se simte neinteles de catre parinti), dificultatea alegerii unui scop in viata (ex. Harap Alb), confruntarea cu obstacole care stau in calea atingerii scopului (ex. probele la care sunt supusi eroii), depasirea obstacolelor si implinirea destinului (ex. casatoria lui Fat Frumos cu fiica imparatului Rosu) etc.

De obicei in basme si povesti exista o vrajitoare rea sau o forta negativa, care este o amenintare pentru erou sau eroina, iar rolul ei este sa amplifice defectele interioare si slabiciunile cititorului. De la un basm la altul vrajitoarea intruchipeaza aspectele nesanatoase ale Sinelui cu care se lupta toti copiii.



Interviu pentru B-cafe
Mai 20, 2010, 10:41 am
Filed under: Proiecte

Prietenul meu Robert Antonescu a avut ideea de a face un site in care sa publice tot felul de povesti despre oameni. Si a publicat si povestea mea in urma unui interviu in care am vorbit despre psihologie, psihoterapie, interpretarea de desene si altele. Siteul este www.b-cafe.ro



Atelier de dezvoltare socio-emotionala pentru copii
Mai 20, 2010, 10:26 am
Filed under: Proiecte

In colaborare cu gradinitele Heidi din Brasov am desfasurat un atelier de deszoltare socio-emotionala pentru copii.

Piticii au fost incantati sa invete despre emotii, sa ne jucam impreuna, sa mimeze si sa identifice emotiile personajelor de poveste.